|
Uitam foarte repede
 S-au implinit 10 ani de cand nu mai este Sebastian Domozina. Cine isi mai aminteste de cel care in anii '70-'80 comenta la radio meciurile echipei de fotbal Stiinta Craiova, devenita apoi Universitatea Craiova?
Am sustinut impreuna (el la radio, eu la televiziune) campania de calificare a craiovenilor pana in semifinalele Cupei UEFA.
Sebastian Domozina a fost, in primul rand, un sufletist. Era pasionat de ceea ce facea. Avea "Scoala Radioului". O cunosc fiindca am trecut prin ea. Avea calitatile native necesare: dictie, imaginatie, capacitate de improvizare, umor si un imens entuziasm. Traia meciurile din plin.
In particular, "Sabi" Domozina era plin de viata, un om de echipa, coleg si prieten de calitate. A fost si un tata foarte bun. I-am cunoscut fiul la o gala a premiilor Asociatiei Presei Sportive din Romania, atunci cand a primit premiul acordat post-mortem tatalui sau. De atunci, premiul anual pentru Radio poarta numele lui Sebastian Domozina.
O trasatura principala de caracter a adevaratului reporter sportiv este, fara indoiala, modestia. Nu numai atat, dar ceea ce ii pierde pe reporterii dotati si-i face sa se rateze este tocmai infumurarea, vedetismul. Performanta si in audiovizual este rodul calitatilor si al anilor indelungati de munca. Dar cine gandeste ca modestia este un faurar discret si aproape neglijat al caracterului si personalitatii? Sebastian Domozina a fost un exemplu si in aceasta privinta. Cu cat era mai apreciat, mai laudat, mai aplaudat cand aparea la microfon, in Banie, cu atat era mai natural, mai amabil, mai prietenos.
Cristian Topescu
» Mai multe articole din arhiva paginii "Prieteni"
» Mai multe articole scrise de
Cristian Topescu
Comentarii
pagina:
Va multumim pentru ca ati parcurs acest text.
Parearea dumneavoastra ne este utila si va invitam la un dialog constructiv.
Acest formular va este dedicat
|
